care și-au memorat nimicul de sub aripi
eliberându-l în libertatea coliviei
de mai târziu
unde toți oamenii se născuseră cu șireturile desfăcute
plimbându-și frica prin gură
iubindu-se
din mijlocul necondiționat al saltelelor cu arcuri
spre centrul pământului

--gonflabilul era înainte de toate respirațiile
cel mai ieftin aer din lume--

se închipuiau paranteza dintr-un oh matur
într-un niciodată mic
de statură
rugineau unul după celălalt
îmblânzeau primăveri și preafrumoase tăceri
traversau priviri tulburi fără să vorbească
ani de zile

în tot acest timp cât eu am fost noi
tu ai rămas
aceeași femeie